1 Kings 21

Via lui Nabot din Izreel

1Iată ce s-a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.

2Ahab i-a zis lui Nabot:

‒ Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine, îți voi da prețul ei în argint.

3Dar Nabot i-a răspuns lui Ahab:

‒ Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea strămoșilor mei.

4Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu-ți voi da moștenirea strămoșilor mei!“. S-a așezat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.

5Izabela, soția sa, a venit la el și l-a întrebat:

‒ De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic?

6El i-a răspuns:

‒ Am vorbit cu izreelitul Nabot și i-am zis: „Dă-mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie“. Dar el mi-a răspuns: „Nu-ți dau via mea!“.

7Atunci Izabela, soția sa, i-a spus:

‒ Nu-ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă ceva și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot.

8Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le-a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot. 9Iată ce a scris în acele scrisori:

„Vestiți un post și puneți-l pe Nabot în fruntea poporului. 10Puneți înaintea lui doi oameni de nimic, care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L-ai blestemat pe Dumnezeu și l-ai blestemat și pe rege!». Apoi scoateți-l afară din cetate și omorâți-l cu pietre“.

11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le-a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit un post și l-au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“. Apoi l-au scos afară din cetate, l-au lovit cu pietre, și el a murit.

14După aceea au trimis să-i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“. 15Când a auzit Izabela că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți-o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit“. 16Auzind că Nabot a murit, Ahab s-a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot, ca s-o ia în stăpânire.

17Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 18„Ridică-te, coboară să-l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire. 19Să-i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘N-ai ucis tu un om și n-ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’». Apoi să-i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“.

20Ahab i-a zis lui Ilie:

‒ M-ai găsit, dușmanule?

El i-a răspuns:

‒ Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea ochilor Domnului. 21Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți-a mai rămas în Israel, fie sclav, fie liber. 22Îi voi face familiei tale așa cum i-am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și pentru că l-ai făcut și pe Israel să păcătuiască“. 23Domnul a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului! 24Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp“. 25(N-a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău înaintea ochilor Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl instiga la aceasta. 26El a comis fapte dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care îi alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.)

27Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a învelit trupul cu o pânză de sac și a postit. Se culca învelit cu pânza de sac și mergea încet. 28Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 29„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său“.